Fii rabdator si plin de tact

Haideti sa folosim doua exemple:

1) Mama pleaca la cumparaturi cu baietelul sau. Acesta nu merge drept inainte (cum se asteapta ea), alearga de colo-colo, urca si coboara pe fiecare obstacol intalnit, ramane in urma si trage de timp cand este strigat, iar, daca il cearta merge in directia opusa.

Nu este o tulburare de comportament, dar acea mama poate sa i-o creeze. In mintea lui vede lucruri interesante pe care vrea sa le exploreze. Fiecare interventie a mamei ii declanseaza nevoia de a-si dovedi independenta.

Ce poate face mama

  1. a) daca trebuie sa ajunga repede sa ia un carucior;
  2. b) daca vrea sa fie o plimbare sa ia in calcul si timpul necesar pentru explorarile copilului (daca va merge incet si nu va “sacai” copilul, acesta va fugi dupa ea sa nu ramana in urma – evident alegeti un drum potrivit acestei activitati);

2) Fetita se joaca in nisip. Mama spune “e timpul sa vii la masa”. Fetita intelege “e timpul sa renunti la distractie”. Ce va face? Se va opune.

Ce trebuie sa faca mama

  1. a) poate sa-i distraga atentia oferindu-i o alternativa tentanta pentru fetita (“Lui Bobo ii e foame, ma ajuti sa il hranim?”);
  2. b) o ia in brate si o duce in casa chiar daca se zbate si tipa. Trebuie sa faca acest lucru cu incredere in ea ca si cum ar exprima “stiu ca esti obosita, acum intram in casa si nu exista alte discutii”.

Daca o cearta ca nu se comporta corect, fetita nu-si va schimba decizia. Singurul frustrat va fi adultul. In sufletul copilului el asteapta ca parintele sa stie ce sa faca, fara sa se supere pe el.