La multi ani MIE!

Anul acesta vreau sa fiu prima care-mi spun “La multi ani”!

Este inceputul celui de-al 32-lea an din viata mea. O viata fireasca cu multe peripetii. Ce este diferit ? M-am hotarat sa ma ascult, sa ma contin si sa-mi ofer spatiu: sa ma manifest asa cum sunt, cum simt ca arata libertatea interioara. M-am hotarat sa le ofer un concediu binemeritat d-nilor  Neputinta (Nu-Pot pentru apropiati ) si Trebuie. Le sunt recunoscatoare pentru ca m-au insotit pana aici. Si-au facut treaba: au creat plasa de siguranta, gardurile si barierele. Limitele imi sunt arhicunoscute… putintele la fel. Nu prea le-am exersat, recunosc.

Am timp.

Imbatranind au devenit morocanosi. Nu mai stiu de joaca. De la un timp nu mai aveau chef de experiente. Doreau sa stam, sa stam asa ca intr-un ou fragil. Nu mai simteam nicio placere sa ma furisez fara sa stie… Le-am cumparat biletele si i-am dus la vapor. Sa-l vad acum pe d-nul Nu-Pot ce expresie o sa aiba cand s-o vedea nevoit sa inoate. D-nul Trebuie o sa-l certe nitel: ca nu  are colac, ca nu a facut curs, ca nu are vesta…ha, ha.

Nu o sa fiu acolo, nu este despre mine!

Acum ca sunt plecati, pentru o perioada suficient de lunga,  am sa dau o petrecere. Tot anul ! Care este farmecul daca nu petreci de ziua ta?  Vreau o petrecere speciala. O sa invit Famila Emotii!  Pe ceilalti membri…dupa cum stim doi sunt in calatorie. Sunt curioasa cine o sa accepte invitatia mea. Bineinteles ca pe invitatie o sa scriu de plecarea celor doi…

Mai tineti minte selfograma pe care mi-am facut-o la inceput de an? A venit momentul sa actionez! O sa fac o petrecere cu tema: „ Bunele maniere in relatie cu mine” Vreau sa-i simt mai intai, pe urma, cand o sa vina timpul sa dam mastile jos,  o sa-i cunosc si dupa nume. Dar deja vom avea o poveste impreuna.

Familia aceasta are o istorie draguta: la un moment dat, cam pe la nasterea mea, era o familie unita. Nu mai tin minte exact anul, insa membrii au pierdut legatura. Nu prea mai stiu unii de ceilalti. S-au mai intalnit asa, cu ocazia unor evenimente din viata mea. Ce este clar si stiu sigur: unii nu-l placeau pe d-nul Nu-Pot, altii aveau o stare ciudata in prezenta d-nului Trebuie. Ca sa fie si mai interesant, sa satisfaca curiozitatea, ne punem masti si ne luam doua fete la noi. Sa putem sa ne distram: cand vrei sa o saluti, ca stai de vorba cu emotia cutare, ea sa te intrebe :  „ – Cu care fata a mea ai treaba? ” Imi imaginez cum intra, rand pe rand, emotiile. Prima senzatie care se naste in mine, prima reactie fiziologica, modificarea produsa de ea, reactia mentala, ce o sa-mi vina sa fac.

Imi voi spune: ramai conectata la acasta senzatie, nu vei mai avea ocazia sa o experientiezi pentru prima data,  niciodata! O sa fie a doua oara, a treia oara, de fiecare data cand o s-o inviti…si sa o intrebi ce adusase prima oara? Cu ochii mintii le vad asezate in diferite parti ale casei mele…poate isi vor rezerva cate o camera…poate vor vrea sa stea mai mult. Fiecare pereche cu camera ei,  cu membri ei, cu rude pe care vor vrea sa le invite – azi, maine. Casa o sa prinda viata, se vor amesteca trairile, atitudinile,  ma voi invita in fiecare zi la cu totul si cu totul alta experienta. Ca intr-o ghicitoare: cine este si aduce, ghici ce spune si supune? Este ea…D-na…? Am sa povestesc! Va voi invita sa-mi cititi povestile. Ramaneti conectati la Emotii!

D-na Surpriza o sa va rasplateasca pentru ca ati facut-o membru a Familiei Emotii! O sa va puna in contact cu multe rude apropiate…poate il roaga pe d-nul Anticipatie sa ne recite o poezie sau sa ne faca un desen…sa ne cante… Am inteles ca ne priveste cu interes (  sa fie un curios?)! Aflam.

La multi ani… MIE!

..cine nu indrazneste pierde distractia. Petrecerea se tine aici !

PS: Perechea, formata din D-na Bucurie si D-nul Tristete, a confirmat prima !