Nu mai aruncați grăsimea!

Am mai vorbit aici despre importanța marmorării, despre cât de necesar este ca o bucată de carne să aibă suficientă grăsime intramusculară pentru a putea fi transformată într-o friptură fragedă, suculentă.

Unele bucăți de carne, mai slab sau mai puternic marmorate, vin cu un adaos de grăsime care se găsește la exteriorul bucății de carne și care învelește carnea cel puțin parțial. Am văzut mulți oameni aruncând sau încercând să arunce acea grăsime, lucru greșit din multe motive.

Grasimea

Un motiv ar fi acela că grăsimea de vită nu e una de care să trebuiască să ne speriem, ea având o contribuție importantă la starea noastră de sănătate, câtă vreme nu exagerăm cu consumul (există tratate întregi pe tema asta, nu voi insista aici).

Un alt motiv, cel mai important din perspectiva bucătarului, e că grăsimea aceea se topește suficient de repede pentru a asigura un mediu propice rumenirii (sigur, lucrul acesta e valabil dacă gătești fritpura în tigaie, în timpul gătirii pe grătar ea pierzându-se).

După cum am mai subliniat, rumenirea e factorul care contribuie decisiv la gustul final al unei fripturi. E mai importantă decât condimentarea, dacă ne dorim o friptură cât mai apropiată de ideea originară.

Așadar, nu mai aruncați grăsimea de pe T-bone sau de pe orice altă bucată care vine cu strat exterior de grăsime, profitați de ea, scăldați friptura în grăsimea topită și, dacă la finalul frigerii mai rămâne pe carne grăsime gătită insuficient, îndepărtați-o și transformați-o în jumări, pe foc mic. Sunt delicioase și au nevoie doar de sare pentru a fi perfecte.