Românii și carnea roșie – Cum se gateste?

Acest articol suferă de păcatul generalizării, îmi asum asta, după cum îmi asum și eventualele critici care ar putea să vină pe urma sa. Din păcate, fenomenul despre care vorbesc e mult prea dezvoltat pentru a mă putea limita la a descrie câteva cazuri particulare.

Voi fi scurt: românii nu știu să mănânce carne roșie. Sigur, aș fi putut apela la PR pentru a îndulci puțin sentința de mai sus, spunând “noi, românii, nu știm să măncăm carne roșie”, dar abia acest lucru ar fi fost cu adevărtat nedrept față de puținii români care pot să precieze o bucată de carne bună, gătită corect.

Ar fi fost nedrept și față de mine. Am pretenția că înțeleg carnea mai bine decât media.

Simt nevoia să exprim public gândurile mele legate de carnea roșie și de felul în care e ea tratată, maltratată, mâncată incorect și apoi disprețuită, pentru că, așa cum afirmam cândva, la începuturile acestui blog, carnea merită respect.

Tot aici scriam și despre “sângele” din carnea “în sânge”, cu efecte pozitive, e drept (semn că se poate, semn că învățarea nu-i socotită o molimă).

Să nu credeți că m-am trezit cu toane și poftă de urecheat marele public. Nu simt nevoia asta niciodată, încerc să nu mă leg de viața omului în mod gratuit și pledez pentru libertatea de a mânca lucrurile așa cum îți plac.

Canrea bine facuta nu poate fi si frageda

Articolul acesta nu e despre “de gustibus non disputandum” ci despre un paradox: românii, așa cum am constatat după încă o vară plină de grătare uscate și burgeri seci, ar vrea să mănânce carnea bine făcută, fragedă și suculentă – toate simultan. Ei bine, lucrul acesta tinde spre imposibil.

În lumea cunoscută de noi, cu rare excepții, bine făcut/well done e o stare a fripturii (fie ea steak sau burger) incompatibilă cu noțiunea de frăgezime și total pe lângă ideea de suculență. Daca vrei sa o faci mai suculenta, poti folosi un sos verde pentru fripturi pe deasupra.

Când carnea e bine făcută e de fapt “rău făcută” (de aici și preferința mea pentru termenii în limba engleză), sucurile care asigură suculența și frăgezimea, au dispărut sau s-au transformat în altceva.

Ca să ne înțelegem, problema, așa cum o văd eu, nu e că oamenii mănâncă o bucată de carne lipsită de sucuri/uscată și sunt mulțumiți, problema e că oamenii cer sau gătesc o astfel de bucată, sunt nemulțumiți de rezultat și, inevitabil, dau vina pe carne.

Sigur, e importnat să pleci la drum cu o carne bună, dar e mult mai important să o tratezi bine, să o gătești corect. Ca să o poți găti corect, e necesar să te informezi și să exersezi.

E necesar să știi în primul rând care sunt parametrii optimi pentru consum. Să știi că “mediu” vine cu o porțiune de carne încă roșie/rozalie, care pare negătită, să știi că dacă o mai expui la căldură o transformi în “well done”.

Să știi că “rare” nu mai are pic de sânge și să accepți realitatea: dacă “medium” e prea puțin gătit pentru tine iar “well done” nu are frăgezimea pe care o visezi, s-ar putea să fii mult prea departe de zona ta de confort alimentar.

Poate e mai bine să nu mai irosești carnea roșie și să te limitezi la pui, pește, legume, care, desigur, merită și ele respect. În ceea ce mă privește, cu cât e mai mare animalul irosit, cu atât mă întristez mai mult.