Trei secrete pentru o friptură la tigaie fără cusur

Nu-mi plac titlurile de genul “trei nu-știu-ce-uri”, “32 de ceva-uri”, “101 chestii musai de făcut” și m-am și exprimat public în consecință. Posibil că fix din acest motiv sunt nevoit să învăț un soi de lecție a umilinței (moderată, e drept, umilința asta), întrucât n-am găsit un titlu mai potrivit pentru articolul de față.

Cum poti face o friptura la tigaie fara cusur

În fine, eu o să trec cumva peste propria-mi neputință în vreme ce voi veți afla, în cazul în care nu știați deja, care-s cele trei lucruri care-ți asigură succesul unei fripturi de vită la tigaie impecabile.

  1. Carnea. Totul pleacă de aici. Primul și cel mai important secret e acesta, atât de simplu: dacă ai carne bună, succesul tău e cel puțin promițător. Cum și unde găsești carne bună? În multe locuri, de bună seamă, eu recomand însă ce știu și ce pot garanta, în urma multor exerciții practice. Vezi aici.
  2. Tigaia. Dacă nu ai o tigaie potrivită, ai șanse bune să irosești o bucată de carne bună. Asta-i o tigaie perfectă pentru plită cu inducție, cele vitroceramice și cuptor. E scumpă dar ține o viață. O variantă ieftină și de încredere e tigaia din fontă (am două acasă, le folosesc pentru diverse lucruri). Avantajul unei tigăi din fontă e acela că o poți folosi și pe foc deschis sau direct pe jar ori pe grătar (uneori se impune). Dezavantajul e inerția termică mare (acumulează multă căldură, nu se încinge prea repede și degajă căldură mult timp după ce ai luat-o de pe foc, presupune ceva exercițiu).
  3. Practica. Teoria-i o poveste, practica ne cam omoară, nu? Fără exercițiu, fără să frigi mai bine ori mai puțin bine măcar o bucată de carne pe săptămână, cel puțin o jumătate de an, n-o să ajungi la performanțe repetabile. Poți să ai norocul începătorului și să-ți iasă din prima dar norocul de felul ăsta nu prea ține. Poți să fii extrem de intuitiv și de talentat și să-ți iasă perfect din prima și la fel de bine de fiecare dată, în acest caz te felicit și te proclam zeu al fripturii la tigaie.

Noi, ceilalți, avem nevoie de practică, de exercițiu și concentrare, măcar până învățăm tehnica așa, ca pe o mantră yoghin-carnivoră (blasfemie?) pe care să o putem transmite prin ADN copiilor noștri.